Stimați colegi,
1. Anul acesta Conferința Mondială de Psiho-Oncologie va fi organizată de către Societatea Internațională de Psiho-Oncologie (IPOS) între 29 octombrie – 2 noiembrie la Hong Kong. Vă anunțăm că termenul de trimite a abstracturilor a fost extins pentru 6 mai 2018, ora 11:59, ora Hong Kongului. În momentul depunerii vi se va cere să indicați tipul abstractului dvs., din următoarele: cercetare originală, evaluare de programe, studiu de caz clinic, sau meta-analiză: http://ipos2018.com/abstract.html. Mai multe informații găsiți aici: http://www.ipos2018.com/index.html.
2. Vă reamintim despre studiul internațional IPOS Survivorship Study 2018. Scopul acestuia este de a evalua implicarea în servicii clinice și de cercetare a pacienților cu cancer / supraviețuitori din diferite grupe de vârstă și a persoanelor care îi îngrijesc. În prima fază a acestei inițiative, ancheta on-line solicită profesioniștilor din domeniul sănătății percepția lor despre nevoile nesatisfăcute în îngrijirea optimă a persoanelor afectate de cancer din întreaga lume. Experiența dumneavoastră contează, astfel că vă rugăm faceți click pe web site-ul de mai jos pentru a accesa chestionarul in limba română: https://redcap.miami.edu/surveys/?s=C8WAJ73KPP. Vă mulțumim anticipat pentru participarea la acest sondaj: https://ipos-society.org/ipos-survivorship-online-survey/. Echipa din România e formată din Dr. Csaba Dégi, Dr. Andrada Pârvu și Drd. Psiholog clinician specialist Florina Pop. Vă rugăm cu stimă să finalizați chestionarele deja începute!
3. ECCO – Organizaţia Europeană Împotriva Cancerului, prin proiectul ERQCC privind cerințele esențiale pentru îngrijirea de calitate a pacienților cu cancer, va stabili condițiile necesare, inclusiv cele psihosociale, pentru intervențiile primare pe întregul parcurs al îngrijirii bolilor neoplazice. Proiectul este dezvoltat în colaborare cu WONCA Europe și implică toate societățile membre ECCO interesate. Organizațiile europene care reprezintă profesii de îngrijire primară au fost, de asemenea, invitate să participe la acest demers. Mai multe detalii despre obiectivele și etapele proiectului ERQCC – Essential Requirements for Quality Cancer Care puteți găsi aici: https://www.ecco-org.eu/ERQCC/Primary-Care-Interventions. Conf. Dr. Habil. Dégi László Csaba, directorul Societății Internaționale de Psihooncologie, este reprezentatul IPOS la acest proiect european.
Pacienții oncologici au o viață atât înainte de boală, cât și în timpul tratamentelor medicale, dar și o viață după cancer, așa că haideți să reflectăm la următoarea mărturisire:
“Spuneți-mi câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre viața dumneavoastră.”
“-M-am dus și am lucrat de la 16 ani în fabrică, la Brașov. Făceam naveta, uitați bilet! Ia uitați, acolo, ierni din-astea, cum o fost iarna asta, acolo nu există, că locuiam chiar sub Babele. Chiar sub Babele, în Carpați, acolo. Și mă sculam, credeți-mă, la 2 noaptea, la 3 deja veneau mașinile cu muncitorii, că lucram în fabrica de armament, de la Toahnu Vechi, poate ați auzit. Erau 13 mii de muncitori. Adunai ei de prin toate satele. Și făceau naveta și lucrau acolo. Și veneau mașinile, mașinile plecau după oamnii care erau din satele de mai sus. Și la 3 ajungea în Brad, unde stăteam și eu. Și mă urcam eu, o fătuță, eram slabă, amărâtă. Și oamenii îs oameni, îs – mai trăgeau la plecare o țuică, mai nu știu ce: Dumneata ce cauți aici? Până s-au obișnuit că lucrez la 6 martie. Și camioane din alea de-ale lui Ceaușescu, din ălea, amărâte, fără copertină. N-aveau copertină. Și oamenii, unul lângă altul, se țineau unul lângă altul, și hop într-o groapă, hop în alta, hop în – Da’ ningea! Iarna era groaznic. 40 km. Era groaznic drumul, exact ca și acuma. Rămâneai acolo. Până oamenii luau lopețile să facă drumul. Nu venea nu știu cine să facă drumul. Ce mașini?! Nu exista așa ceva. Și la 3 jumate ieșeam, și stăteam în curte afară, cu lumea: 5, 6 mii, 7 mii de muncitori, să meargă acasă în zonele respective, de unde erau. Un noroi acolo, de frământai zăpada acolo. Și veneau camioanele. Abia dacă mai puteam urca. 6, 7, 8 vă dați seama? Și ajungeam acasă, la 2 copii. 2 copii aveam frați. Și săracii, mă așteptau cu 3 cartofi, că era piață acolo. 3 cartofi, 3 roșii și 3 cepe – să le fac tocăniță. La orice oră ajung, că n-o mâncat nimic. No, vă dați seama. Și nu le las mai mulți bani, că aveam salar de 150 lei. Așa era atunci. Și când m-am dus, nu aveam numai o pereche de bocanci. De aicea. Da’ vă rog să mă credeți ce vă spun. Și până când am ajuns să îmi iau o pereche de bocanci – trebuia bocanci acolo, și bocanci și cizme. Era zăpadă mare. Cu ei înghețați am umblat. Erau ca piatra. Abia îi trăgeam în picior. Și nu se dezghețau nicicum. Știți cum era și atunci cu căldura.! Nu dădea căldura, nici în fabrică, nici în – și nicăieri. Dar, până când o dat Dumnezeu și am reușit și eu să iau, și să le iau și lor cate o – să iau și a doua pereche de bocanci, ca să pot să-i schimb. Ne-o repartizat la o doamnă, o fost casă din lemn. Frig,. Nimic pe jos, într-un pat de fier. Două paturi de fier aveam acolo, și se culca într-un pat eu, și săracii după ce veneau de la școală, școala nu era departe, mereau prin pădure, prin munți pe acolo, și căutau găteje. Ca să am pe când viu, să le fac de mâncare. Și așa am trăit 11 ani. 11 ani am stat acolo. Mama a murit, tata a paralizat, supărat. Am fost foarte asupriți.”
Pacient în îngrijire paliativă, sex feminin, 78 ani, mediul urban
Sursa: Dégi, L. C. (2016). Povestea oncologică în România: șansa la luptă: Presa Universitară Cluj
Vă rugăm să ne transmiteți anunțuri sau informații utile pe care doriți să le trimiteți colegilor. Le așteptăm cu interes. Mulțumim mult!
Cu deosebită considerație,
Psiholog clinician specialist
și
Dr. habil. Dégi L. Csaba PhD MSW
